Grigore Leşe umblă a colinda

"De ce umblu eu a colinda? Să mă fac una cu mine. Şi oamenii umblă la colindat să se întâlnească cu cei morţi şi să se bucure de întalnirea asta. Asta e colinda."

Grigore Leşe cântă din copilărie. A moştenit vocea de la mama sa. Înaintea Crăciunului din acest an, Grigore Leşe ne colindă iar. Dar el nu mai colindă ca atunci când era copil, în satul natal. Acum ne colindă de pe scenă, de unde ne va dezvălui povestea colindelor după un efort de aproape 40 de ani. Atât timp a căutat Leşe şi a adunat colinde din cultura străveche a românilor.

“Folclorul românesc este compus din trei culte: mitraic, zamolxian şi creştin. Toate s-au amestecat. Peste obiceiurile vechi s-au pus cele creştine şi s-au păstrat aşa, amestecate, până-n 2011. Nu se mai ştie de unde vine fiecare, dar dacă noi le ascultăm şi în 2011, ele vin sigur de undeva.

Scopul meu este să arăt că folclorul românesc are trei suflete – unul occidental, unul asiatic-oriental şi un suflet propriu. Nu suntem noi buricul pământului în Carpaţi. De colindat se colindă în multe locuri în lume, linii melodice asemănătoare întâlnim în cele mai îndepartate colţuri ale lumii. Şi eu vreau să arăt cum s-au amestecat lucrurile acestea.(...)

Când colindă colindatorii vedeţi ce cântare războinica au ei. Că ei lupta cu răul, luptă cu întunericul. (...)

Colindătorii nu se îmbracă forţat. Ei se îmbracă mai ciudat. Căci colindătorii aşa umblă. De ce mai ciudat? Apăi colindatorii, în seara de Crăciun nu-i bine să fie văzuţi, nu se arată. Ei se arată foarte greu. Au o poveste de dus. Sunt adevaraţi vrăjitori. Păi un vrăjitor se arată chiar aşa? Nu…(…)

Colindele sunt de grup. Se cântă în grupuri de 3, 5, 7, 9, 11 oameni, nu 50. Nu colindă femeile. Femeile nu au ce căta la colindat. Colindă barbaţii. Este obicei bărbătesc.(...)

Colindătorii sunt mai hâzi, au o mască. Ei se ascund câteodata după o mască şi fac ca toate alea să nu se recunoască. Ei îngână timpul.
Colindul nu se interpretează cu cetera, cu vioara etc. E de grup, e vocală.(...)

Eu nu am mai auzit o colindă în România de ani de zile. Ştiţi de ce? Pentru că s-or creat modele false. Colinda presupune un studiu extraordinar de aprofundat. Dar nici cercetătorii n-au rezolvat-o până-n capăt. Dar dacă nu se umblă la colindat degeaba tot vorbim noi din cărţi. Şi de aia, cercetătorii se închid între patru pereţi şi citesc şi scriu unul dupa celălalt. Dar nu se duce nimeni să vadă dimensiunea colindei.(...)

M-a invatat mama când mă trimitea la colindat şi-mi zicea s-o iau de la răsărit. Să încep de le răsărit a colinda. Da’ eu nu ştiam nici unde-i apusul, dar de răsărit! Dar asta vine de la lumină. Că de acolo vine lumina. Ce m-o mai învaţat mama? Că dacă mă duc la colindat să nu ocolesc casele. Adică înseamnă că eu parcurg un drum clar şi ma ţin de el. Că dacă mă duc pe drumul ăsta, mă întorc tot pe el. La asta se spune retrăirea căii.(…)

Eu am prins vremea aceea când mâncam mălai, iar chită numa la Crăciun şi la Paşti.
Tare mă mai bucuram când primeam la colindat un colac din ăla împletit.
Colacul de la colindă reprezintă încătuşarea întunericului şi forţa binelui. Când dau colacul, eu dau încatuşarea, adică întunericul a fost anulat. Eu nu pot să ma duc în forţa lumii. E o întreagă poveste.(...)

Tre să cânt mai puţin şi nu des. Poate că de la întâi ianuarie o sa iau o hotărare, să-i spunem dură. Să nu mă afişes aşa de des. Sunt foarte solicitat şi nu asta vreau. Eu nu vreau să schimb lumea. Nu vreau interviuri, televiziuni.  Eu am adus o lume la Bucureşti. Ştiţi de ce am adus-o? Pentru că la Bucureşti sunt foare mulţi minţitori. Se dau ce nu-s. Se pretind în numele muzicii tradiţionale  şi nu cântă în nici un fel. Când vrei să faci o inovaţie tre să ai pregătire muzicală beton. De aceia se cânta prea mult în Românaia, se cântă prost, se aduc artişti din străinătate care nu mai cântă live cum cântau o dată. Şi oamenii vin mai mult din curiozitate, hai să vedem pă..., hai să vedem pe nu ştiu cine. De ce nu merge să vadă şi pe Frundurel Gheorghe din Băloiu, de exemplu, de 84 de ani . Să asculte un colind cum stă Dumnezeu la masă cu Sfântul Ion şi cu un moş bătrân. Şi cu moşul de neam. Şi să se întrebe ce înseamnă moşul de neam, Dumnezeu la masă şi ce înseamnă Crăciunul. De ce nu-i caută pe aceştia? Pentru că odată cu aceşti oameni s-au dezvoltat adevarate centre creatoare în toată România. România nu este cunoscută încă. În România se cântă după câţiva oameni din ţară. Tre să vă spun sincer, cântă mulţi după mintea mea, numai nu spun, dar cântă prost. Nu ai cum să colinzi dacă nu ai umblat în viaţa ta la colindat.(...)


Şi  într-o dimineaţă m-am trezit şi am scirs: “M-am încurcat pa drum. Am văzut. Am ales. Nu totdeauda am fost liber. Nu totdeauna am ales bine. Dar drumul e lung şi împlinirea e departe”. Ascultaţi muzica şi muzica vă va da răspunsul la ce vreau să zic.(...)

Veniţi la Concert să înţelegeţi toate astea.  Ştiţi ce este concertul? Să fim împreună, să ne adunăm"

Acestea sunt doar câteva vorbe spuse de Grigore Leşe  înainte de concertul “Aşteptând Crăciunul” ce a avut loc loc pe data de 21 decembrie, la Sala Radio.

În concertul de anul trecut, maestrul Leşe a cântat împreună cu publicul  "Cine-o zis dorului dor"