traditionalromanesc.ro trafic.ro

Datini / Credinta si obiceiuri

Inapoi

Iordănitul şi Cumetria femeilor

03 Martie 2012

Sântion, Botezătorul gerului

În calendarul popular sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul de pe 7 ianuarie este socotită zi mare şi sfântă, spunându-se că acum este serbat “cel mai mare Ion de peste an”. Nănaşul Domnului este şi patronul pruncilor pe care îi ajută să nu moară nebotezaţi.

Două practici individualizau această sărbătoare: Iordănitul şi Cumetria femeilor. În seara ajunului Sfântului Ion, băieţii mai mari de 15 ani, numiţi iordănitori, organizaţi în cete, se strângeau la o casă, aici petrecând câteva ore bune. Principala condiţie a intrării în ceata iordănitorilor era ca flăcăii respectivi să fi fost sănătoşi peste an. Şeful cetei îl închipuia cel mai adesea pe popa din sat, acesta având asupra lui o căldăruşă cu agheasmă. Înspre miezul nopţii, iordănitorii luau casele la rând şi, cântând troparul Botezului, udau cu apă şi ridicau de trei ori în sus pe toţi cei întâlniţi, urându-le să trăiască mulţi ani şi să le fie de bine. Uneori, capul familiei cerea popii să-i dea un iordănitor cu care să se ia la trântă, existând credinţa că astfel Sfântul Ion îl ajuta pe gospodar să-şi sporească puterile. Udarea cu apă se făcea deoarece se considera că în această noapte, la cântatul cocoşilor, se sfinţesc toate apele. Motivaţia tradiţională a acestui obicei rezida în credinţa generalizată potrivit căreia cei udaţi acum vor fi sănătoşi tot anul. Oamenii care nu primiseră ceata iordănitorilor, nu aveau scăpare, fiind udaţi a doua zi la ieşirea din biserică! Mai adăugăm şi faptul că tatăl îşi ducea toate odraslele la râu şi le turna trei găleţi de apă în cap, nevasta măritată de curând “bucurându-se” de aceeaşi trataţie din partea soţului.

Numită şi Ziua femeilor sau a babelor, ziua de 7 ianuarie era aşteptată mai ales de femei. Îndeosebi nevestele tinere, în noaptea dinspre Sfântul Ion se adunau în cete cuprinzând de la 7 la 30 de persoane, la una dintre ele sau la crâşma satului şi “făceau chefuri şi jocuri fără bărbaţi”, aceste petreceri numindu-se “cumetria” sau “tontoroiul femeilor”. Practica nu permitea prezenţa bărbaţilor, socotindu-se că “aceasta este ziua când femeia e tot aşa de mare sau chiar mai mare decât bărbatul”; tocmai de aceea, bărbaţii nu aveau voie să le facă nici o observaţie, chiar dacă erau lăsaţi flămânzi pe 7 ianuarie.

Uneori, femeile mergeau din casă în casă cu o căldare plină cu apă, stropind oamenii cu busuioc, parodiind astfel umblatul preotului cu botezul, lucru strict interzis de biserică, dar practicat cu perseverenţă sute de ani. Toate femeile erau obligate să vină la petrecere cu mâncare, băutura urmând a fi cumpărată; de băutură se mai făcea rost şi de la cei întâlniţi pe drum, care, pentru a scăpa de udat şi de aruncatul în sus, promiteau orice.

În general, ziua Sfântului Ion se serba prin petrecere mare şi veselie. Se crede că cine nu se veseleşte în această zi va fi trist tot anul; mai ales cei care poartă numele Sfântului îşi invită rudele şi prietenii la petrecere, prin Banat spunându-se că astfel îl “sântuiesc pe Sânt Ion”. Din păcate, astăzi aceste petreceri degenerează în adevărate beţii şi orgii alimentare, aniversarea zilei onomastice nemaiavând aproape nimic sfânt. Familiile care au morţi cu numele Ion sau Ioana obişnuiesc să facă praznice, dând de pomană săracilor. În fine, se crede că botezând gerul, Sântion reuşeşte să mai înmoaie gerul; cei care pot e bine să se tăvălească prin zăpadă, fiind astfel feriţi de boli, în special de friguri.

Putem afirma că sărbătoarea Sântionului este într-o strânsă legătură cu cea a Bobotezei, cuprinzând arhaice rituri de purificare a spaţiului, oamenilor şi animalelor cu ajutorul apei. Veselia este cuvântul de ordine al acestei mari sărbători, ceea ce doresc şi eu mai ales celor numiţi Ioana şi Ion!

Citeşte şi despre Procoava sau Sărbătoarea părului sau citeşte aici despre toate sărbătorile femeii din tradiţia românească

va urma: "Soarele în credința populară

Acest articol face parte din campania noastră ”Mândrii de primăvară” - 24 februarie - 25 martie. Intraţi în campania noastră să întămpinăm primăvara simţind româneşte şi ne va merge bine tot anul !

Această campanie cuprinde articole despre străvechea tradiţie a Dragobetelui; semnificaţia Mărţisorului din fiecare regiune a ţării; semnificaţia culorilor mărţişorului; cum ne alegem Babele; Moşii-Sfinţii; zilele arhaice ale femeii; Legenda Soarelui şi alte datini de Primăvară. Textele publicate sunt cercetate şi semnate de etnogafi cunoscuţi.

de Etnograf Marcel Lutic
Inapoi la categorie
Tags: Iordanitul, Cumetria Femeilor, Ziua Femeii, Sfantul Ion

Comenteaza

claudia • 22 Mar 2012
ce frumoase erau odata aku nu se mai tin pacat..
Reply
0